joi, 23 septembrie 2010

Ipod


iPod este o marcă populară de dispozitive media portabile deținută de compania americană Apple.
1979

In anul 2008, Apple a recunoscut că la baza popularului iPod stă tehnologia pusă la punct de inventatorul britanic Kane Kramer, 52, care a creat un prototip la vârsta de 23 ani[1]. Compania Apple a fost forțată să admită faptul că britanicul este părintele lui iPod, după ce a fost dată în judecată de firma Burst, care susținea că deține patentul pe tehnologia playerului muzical. Dispozitivul inventat acum 30 de ani de britanic, numit IXI, putea stoca numai 3,5 minute de muzică pe un cip. Schițele sale arătau un player de dimensiunile unui card de credit, cu un ecran rectangular și cu un meniu central, foarte similar cu cele de la iPod.
[modifică] 2001-2004

Primul dispozitiv iPod a fost lansat în octombrie 2001 cu o capacitate de stocare de aproximativ 1.000 de melodii în format MP3 sau 5 gigabait de date. Conectarea la calculator era asigurată de o interfață de tip firewire, cu o viteză de transfer de 400 Mb/s, disponibilă în mod standard pe calculatoarele Apple.

Anii 2002 și 2003 au adus noi generații care, în afară de o capacitate de stocare crescută de până la maximum 40 gigabait, au venit cu o rotiță senzitivă ce a revoluționat interfața cu utilizatorul. De asemenea, începând cu generația a treia, sincronizarea cu calculatorul s-a putut face și folosind interfața USB.

Sfârșitul anului 2004 marchează apariția primul iPod cu ecran color denumit iPod Photo. Tot în 2004 Apple introduce pe piață o nouă linie de dispozitive cu dimensiuni reduse sub titulatura de iPod Mini. La fel ca și modelul iPod standard, iPod Mini este echipat cu un disc dur, dar cu o capacitate de 4 gigabait. Varianta Mini s-a dovedit un succes pe piață.

Listă de laureaţi Nobel pentru literatură

1. Herta Müller -2009: Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaţilor”
2. Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio: # Ritournelle de la faim, roman, Gallimard, « Collection Blanche », Paris, 2008
3. Saul Bellow:To Jerusalem and Back (Până la Ierusalim şi înapoi-1976),
4.Gabriel García Márquez :# Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
# Noticia de un secuestro, 1982 (Ştiri despre o răpire);
5. Günter Grass: Secolul meu, 1999, roman
6. Elfriede Jelinek:Pianista, roman, traducere de Nora Iuga, Iaşi, Editura Polirom, 2004
7. Vidiadhar Surajprasad Naipaul:# 2001 – Half a Life
8. Naghib Mahfuz# Quchtumar, roman 1988
9. Aleksandr Soljeniţîn"Pavilionul canceroşilor".
10. François Mauriac# Galigaï , 1952
1. Herta Müller -2009: Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaţilor”
2. Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio: # Ritournelle de la faim, roman, Gallimard, « Collection Blanche », Paris, 2008
3. Saul Bellow:To Jerusalem and Back (Până la Ierusalim şi înapoi-1976),
4.Gabriel García Márquez :# Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
# Noticia de un secuestro, 1982 (Ştiri despre o răpire);
5. Günter Grass: Secolul meu, 1999, roman
6. Elfriede Jelinek:Pianista, roman, traducere de Nora Iuga, Iaşi, Editura Polirom, 2004
7. Vidiadhar Surajprasad Naipaul:# 2001 – Half a Life
8. Naghib Mahfuz# Quchtumar, roman 1988
9. Aleksandr Soljeniţîn"Pavilionul canceroşilor".
10. François Mauriac# Galigaï , 1952