Pot funcţiona personajele ca modele de viaţă?

Se ştie că la ora de limba si literatura română, pe lângă lungile si plictisitoarele ore de gramatică, studiem si literatura. Aceasta ne fascine cu toate textele interesante pe care le avem şi care ne conduc în orizonturi nebănuite, iar personajele ne încântă prin felul lor de a acţiona. Însă este ceva ce nu ne place: să facem argumentări şi nici să caracterizăm personajele nu sunt decât nişte “fiinţe de hârtie” care trăiesc numai în spaţiul ficţiunii si pe care îl populează. Totuşi, paradoxal, prin aceste teme reuşim să înviem personajele, să le aducem în planul realităţii şi să descoperim în fiecare modele de viaţă.
Poate vă întrebaţi cum se poate intampla aceste lucruri. Ei bine, este posibil, şi în susţinerea ideii voi dezvălui calităţii ale personajelor cunoscute şi întâlnite în lecturile fiecăruia dintre noi, personaje care ne-au înveselit poate copilăria şi care au fost primii noştrii prieteni. Orice copil care aude de Nică işi pune în gând să facă măcar o trăsnaie de-a lui pentru că oricât de năzbătios ar fi, baiatul reprezintă un model pentru cei mici. Cât de încântător trebuie să fie să furi pupăza care era ceasornicul întregului sat, să omori muştele cu ceaslovul, sau alte ghiduşii prin care personajul lui Creangă devine prietenul prichindeilor. Crescând mai descoperim şi alte astfel de papuşi şi deja putem să călătorim în jurul Pământului, să fim curajoşi şi iscusiţi asemeni copiilor căpitanului Granţ sau să facem cunostinţă cu David Copperfiel. De la fiecare personaj putem lua cate o valoare în construirea caracterului şi personalităţii noastre: inteligentă, ambiţie, agilitate, putere de a trece peste orice obstacol, credinţă, respect, spirit de aventură şi multe altele. Aşa le putem privi ca modele, le cunoastem, ne încântă şi vrem să fim ca ele.
La sfârşitul unui dans cu o carte suntem mai bogaţi cu un model de viaţă şi fiecare personaj din aceea care trăieşte veşnic prin noi. Oricine a citit “Legendele Olimpului” are un bogat tezaur spiritual şi în orice situaţie acţionează asemeni eroilor sau zeilor îndragiţi. Uneori ne amintim de Tozeu şi folosim firul Ariadnei, alteori suntem credincioşi ca Patrocle sau ne lăsam conduşi de mânie ca Poseidon. Amintim de eroi , putem păşi şi în galeria personajelor lui Sadoveanu şi descoperim astfel o eroină: Vitoria Lipan. Ea ne învaţă ce înseamnă tradiţia şi cum trebuie să se comporte o femeie iubitoare. Tot in Vitoria regăsim cel mai bun detectiv si de asemenea, cel mai bun psiholog cu o imensă putere de hipnoză. O altă figură reprezentativă a lumii patriarhale este Popa Tanda, care deşi opus Vitoriei ca personalitate şi caracter, realizează fapte măreţe şi este un model. El ne învaţă ca mereu vom reuşi prin pilda proprie şi nu prin vorbe fară exemple.
Călătorim mai departe şi ne îndreptăm spre Mizerabilii lui Hugo.Toţi au câte ceva să ne înveţe.Chiar şi un ocnaş precum Jean Valjean este un exemplu pentru noi.O iubeşte atât de mult pe Cosette, încât reuşeşte să se schimbe.Poate de la el am aflat că trebuie să fim mai buni, mai drăgăstoşi, mai sensibili, mai gingaşi, iae Cosette este cea care ne-a ajutat.
Aşadar, prin călătoria pe care am facut-o, trecând pe la câteva personaje şi amintindu-ne de ele, putem răspunde la întrebarea care de mult ne frământă şi aceea dacă personajele pot funcţiona ca modele de viaţă.Ţinând cont de toate argumentele aduse , putem rosti un răspuns afirmativ.