Nu există domeniu de viaţă care să nu fi pus în valoare omul-model de urmat!
Consider ca oamenii, indiferent de loc, profesie, grad de cultură etc. au nevoie şi doresc să-şi plieze felul de a fi, păstrându-şi nota de originalitate totuşi, la dimensiunea unui model pe care l-au acceptat . Ce este un model? Persoana care a reuşit, prin ceea ce este, se comportă şi face, să-şi creeze admiratori constanţi care sunt gata să-l urmeze în tot şi toate.
In primul rand, un model este şi crează, prin natura şi forţa împrejurărilor, atitudini, comportamente, stări şi trăiri de natură să ducă la imitarea persoanei alese ca tipar de urmat în viaţă. Modelul poate avea influenţă nefericită, negativă, care sunt promovate de media si care nu reprezinta modele pe care le putem lua drept repere pentru evolutia noastra (ex: vedetele model, urmărite cu sufletul la gură de tinerele şi tinerii acestei ţări, care conduc maşini scumpe, si nu prea respectă regulile rutiere şi care deocamdată nu au ajuns încă la săvârşirea unor abateri grave finalizate cu accidente şi alte nenorociri) sau, dimpotrivă, una pozitivă, dar din pacate sunt din ce in ce mai putine cazuri. Adepţii curentelor lansate, în lungul timpului în diferite domenii din arhitectură, literatură, medicină, pictură, sculptură, muzică etc. au avut modele sau au lansat, ei înşişi, modele originale. Unele contestate la timpul lor şi recunoscute ulterior, altele adoptate imediat. Ii adoram pentru ca sunt faimosi. Sunt apreciati si inconjurati de atentie. Primesc premii si se vorbeste de ei in televiziune. Au bani si-si pot implini orice vis. Sunt prezenti in manuale sau conduc destinele natiunilor.
Cele mai numeroase modele nu merita insa prea multa atentie. Sunt facute din sclipici, dar atat de goale de continut incat si cei mai aprinsi admiratori ar ingheta auzind ecoul. Vedete, de orice fel ar fi ele, ajunse persomalitati de invidiat doar prin mecanismul publicitar uns atat de bine de mass-media. Desi ele reprezinta majoritatea modelelor adulate de milioane de oameni, sunt perisabile, ca si interesul celor care au castigat bani din promovarea lor. Fiind un produs, cunoastem doar ambalajul si, in ultima instanta, singurul lucru pe care il putem face e sa copiem desenul de pe hartia de impachetat. Rareori ne influenteaza atat de mult viata incat sa consideram atractia fata de ele altceva decat o simpla manifestare a modei, la fel ca in imbracaminte, limbaj sau masini. In al doilea rand, stau si ma intreb daca noi, chiar avem nevoie de modele?!... Sau cum ne alegem modelele? Cele care ne seamana, doar ca se afla pe o treapta superioara a evolutiei pe care ne-o dorim ? Cele care nu ne seamana, dar a caror viata ne-o dorim, in schimbul traiului nostru cenusiu, pe care il uram atata ? S-ar putea ca nevoia de modele sa nu fie decat efectul si nu cauza unui fenomen interior. Mai bine spus, s-ar putea ca aceasta nevoie sa fie manifestarea tendintei de a-ti simplifica viata. De a merge pe drumuri batatorite, De a aplica sabloane verificate si cu succes de invidiat. Cel mai facil mod de a trai e sa-i copiezi pe ceilalti. Sa le adopti modul de gindire, atitudinile, sa le impartasesti stereotipiile. Din frica, o iei mereu pe drumul cel lung numai pentru ca e batatorit. Si astfel, nu faci decat sa deconspiri nevoia de modele ca fiind frica de necunoscut. Pe de alta parte, nimeni nu vrea sa fie banal sau mediocru. Nimeni nu accepta ca este astfel. Si, in loc sa caute in el mecanismele evolutiei, prefera sa copieze “ambalajul” unor oameni celebri. Fara sa inteleaga ca acestia nu sunt mari pentru ca se manifesta astfel ci comportamentul lor si creatiile lor sunt rezultatul direct al faptului ca sunt Oameni.
Drept concluzie, afirm ca nu avem decat sansa de a intelege ca singurul nostru model nu ne poate fi decat adevaratul eu, matricea aceea umana de la care plecam si la care trebuie sa ajungem. Noi, cei ce putem fi, dezbarati de toata zgura acumularilor formale, de toate sabloanele asimilate dar niciodata constientizate, de toate improvizatiile nascute din dorinta de a juca un rol. Modelele sunt bune ca material de studiu dar nu ca sisteme de referinta, folositoare ca exemple de drum si de folosire a capacitatilor proprii dar nu ca fotografii pe care sa le punem in locul oglinzii in care nu prea mai avem chef sa ne uitam.
