"Cantonierul" de Francesco Petrarca

" Tu, care auzi sunetul, în rime împrăştiate... "

Reprezentant de frunte al liricii universale, Francesco Petrarca a fost unul dintre primii umanisti ai Renasterii. Gloria sa literara, a fost recunoscuta mai cu seama, de la florilegiul de poeme scrise in Toscana, inchinate iubitei sale Laura de Noves, reunite sub titlul "Cantonierul". Aceasta masiva culegere de poezii de dragoste surprinde prin delicatete, armonie, cultul pentru frumos si marea ei putere de idealizare a femeii. Marcand dorinta despartirii de lumea mistico-scolastica a Evului Mediu, ,,pe care intelectul o admite , dar pe care inima o respinge, iar inchipuirea o condamna'' (Francesco de Sanctis), poemele lui Petrarca se caracterizeaza printr-o perfectiune prozodica fara egal si exprima sentimentele si starile sufletesti ale unui indragostit fara leac: duiosia, melancolia, visarea.

Iubirea neimpartasita pentru Laura, sa întâlnit pentru prima dată în 06 aprilie 1327, este în centrul vieţii spirituale a lui Petrarca, poetul crede că, pe baza studiilor pe clasici, totul a devenit spontan literatura de specialitate. Cu literatura, Petrarca a devenit profesor de viaţă şi a fondat prima lecţie de umanism . Petrarca se simte în căutare de linişte.

Plin de durere acesta plange dupa mortea iubitei sale Laura.

În poezia lui Petrarca sunt descrise sentimentele fata de iubita sa Laura. Laura este femeia pe care poetul o iubeste enorm şi este punctul de sprijin al poetului. Chipul ei, trasaturile ei umane, ochii ei frumosi, parul sau blond, sunt inspirate de oameni reali.

A doua parte din "Cantonierul" închide cu piesa Fecioarei, în care poetul îi imploră iertare şi îşi exprimă o dorinţă intensă de a depăşi orice conflict, pentru a găsi în cele din urmă pacea. Colecţia a fost împărţita în două părţi de către editori: rime şi poezii dupa moartea Laurei . Petrarca a compus aceste poezii care o includ atât pe Laura cat şi pe alte femei (comparate cu Laura), dupa 1348. Acesta a pretins că a scris atunci când iubita lui era încă în viaţă şi a adăugat si altele, în scopul de a arata ca iubirea pentru Laura este pura. Toata viata a iubit-o pe laura, a divinizat-o. A vazut-o prima data cind avea 23 de ani si desi Laura moare dupa 21 de ani , de ciuma descrisa de Boccaccio in "Decameronul" , Petrarca o cinta in 2 registre: primul cu tonul bucuriei permanente de a se invirti in jurul acestei existente luminoase si urmatorul, cernit si neconsolat de moartea prematura.

ITALIANA

"Voi ch'ascoltate în rime rare il suono

di quei Sospiri ond'io nudriva "l de bază

în sul mio Primo giovenile errore

quand'era în altr'uom Parte da quel ch'i "sono,

del Vario stil în ch'io piango et ragiono

fra le speranze e cu palete "l van dolore,

Ove SIA chi pe prova intenda Amore,

Pietà trovar spero, nonché perdono.

veggio Ma ben sau Si veni Tutto al Popol

favola fui tempo Gran, sovente Onde

di-mi mesdesmo MECO mi vergogno;

et del mio vaneggiar vergogna è "L frutto,

"Pentersi l, e" e conoscer chiaramente l

che quanto Piace al mondo è breve Sogno."

Romana

"Tu, care auzi sunetul, în rime împrăştiate,

din cele suspine pe care am hrănit inima mea,

în prima mea tinereţe pribeag,

când am fost în parte, altele decât sunt eu,

Sper să găsesc milă, şi iertare,

pentru toate modurile în care vorbesc şi plâng,

între speranţa deşartă şi tristeţe in zadar,

în cei care înţeleg si iubesc prin studiile sale.

Cu toate acestea, am vedea clar ca acum am devenit

o poveste veche între toţi aceşti oameni, astfel încât

de multe ori mă face să imi fie ruşine de mine însumi;

şi ruşinea este rodul deşertăciunilor mele,

şi remuşcările, sunt cea mai clară cunoaştere

a modului în care incanta lumea unui vis scurt."

"m-au frint atitea lacrimi si suspine,

si-atita grea si lunga asteptare,

incit urasc nadejdea-amagitoare

si dorul care-n lanturi ma mai tine."