Radioul/casetofonul









Masinile







Si televizoarele









In ceea ce privesc desenele animate,


-cele de astazi




-cele de altadata




Am sa va arat si o reclamele pentru a vedea si aici diferente:

"Cantonierul" de Francesco Petrarca

" Tu, care auzi sunetul, în rime împrăştiate... "

Reprezentant de frunte al liricii universale, Francesco Petrarca a fost unul dintre primii umanisti ai Renasterii. Gloria sa literara, a fost recunoscuta mai cu seama, de la florilegiul de poeme scrise in Toscana, inchinate iubitei sale Laura de Noves, reunite sub titlul "Cantonierul". Aceasta masiva culegere de poezii de dragoste surprinde prin delicatete, armonie, cultul pentru frumos si marea ei putere de idealizare a femeii. Marcand dorinta despartirii de lumea mistico-scolastica a Evului Mediu, ,,pe care intelectul o admite , dar pe care inima o respinge, iar inchipuirea o condamna'' (Francesco de Sanctis), poemele lui Petrarca se caracterizeaza printr-o perfectiune prozodica fara egal si exprima sentimentele si starile sufletesti ale unui indragostit fara leac: duiosia, melancolia, visarea.

Iubirea neimpartasita pentru Laura, sa întâlnit pentru prima dată în 06 aprilie 1327, este în centrul vieţii spirituale a lui Petrarca, poetul crede că, pe baza studiilor pe clasici, totul a devenit spontan literatura de specialitate. Cu literatura, Petrarca a devenit profesor de viaţă şi a fondat prima lecţie de umanism . Petrarca se simte în căutare de linişte.

Plin de durere acesta plange dupa mortea iubitei sale Laura.

În poezia lui Petrarca sunt descrise sentimentele fata de iubita sa Laura. Laura este femeia pe care poetul o iubeste enorm şi este punctul de sprijin al poetului. Chipul ei, trasaturile ei umane, ochii ei frumosi, parul sau blond, sunt inspirate de oameni reali.

A doua parte din "Cantonierul" închide cu piesa Fecioarei, în care poetul îi imploră iertare şi îşi exprimă o dorinţă intensă de a depăşi orice conflict, pentru a găsi în cele din urmă pacea. Colecţia a fost împărţita în două părţi de către editori: rime şi poezii dupa moartea Laurei . Petrarca a compus aceste poezii care o includ atât pe Laura cat şi pe alte femei (comparate cu Laura), dupa 1348. Acesta a pretins că a scris atunci când iubita lui era încă în viaţă şi a adăugat si altele, în scopul de a arata ca iubirea pentru Laura este pura. Toata viata a iubit-o pe laura, a divinizat-o. A vazut-o prima data cind avea 23 de ani si desi Laura moare dupa 21 de ani , de ciuma descrisa de Boccaccio in "Decameronul" , Petrarca o cinta in 2 registre: primul cu tonul bucuriei permanente de a se invirti in jurul acestei existente luminoase si urmatorul, cernit si neconsolat de moartea prematura.

ITALIANA

"Voi ch'ascoltate în rime rare il suono

di quei Sospiri ond'io nudriva "l de bază

în sul mio Primo giovenile errore

quand'era în altr'uom Parte da quel ch'i "sono,

del Vario stil în ch'io piango et ragiono

fra le speranze e cu palete "l van dolore,

Ove SIA chi pe prova intenda Amore,

Pietà trovar spero, nonché perdono.

veggio Ma ben sau Si veni Tutto al Popol

favola fui tempo Gran, sovente Onde

di-mi mesdesmo MECO mi vergogno;

et del mio vaneggiar vergogna è "L frutto,

"Pentersi l, e" e conoscer chiaramente l

che quanto Piace al mondo è breve Sogno."

Romana

"Tu, care auzi sunetul, în rime împrăştiate,

din cele suspine pe care am hrănit inima mea,

în prima mea tinereţe pribeag,

când am fost în parte, altele decât sunt eu,

Sper să găsesc milă, şi iertare,

pentru toate modurile în care vorbesc şi plâng,

între speranţa deşartă şi tristeţe in zadar,

în cei care înţeleg si iubesc prin studiile sale.

Cu toate acestea, am vedea clar ca acum am devenit

o poveste veche între toţi aceşti oameni, astfel încât

de multe ori mă face să imi fie ruşine de mine însumi;

şi ruşinea este rodul deşertăciunilor mele,

şi remuşcările, sunt cea mai clară cunoaştere

a modului în care incanta lumea unui vis scurt."

"m-au frint atitea lacrimi si suspine,

si-atita grea si lunga asteptare,

incit urasc nadejdea-amagitoare

si dorul care-n lanturi ma mai tine."

GENETATIA DE ASTAZI / GENERATIA DE ALTADATA

Cred ca toata lumea este de acord ca generatia noastra nu mai seamana aproape deloc cu cea a parintilor nostri. Au aparut foarte mari diferente intre generatii, si nu va pot spune concret daca este mai bine azi, sau era mai bine atunci, dar va pot spune cu siguranta ca aceste schimbari duc la un "conflic intre generatii".
Spre exemplu, toti adultii se plang de tineri, cum ca nu au cei "7 ani de acasa", ca sunt nesimtiti, needucati, obraznici, etc. Astfel, auzim tot mai des expresii de genul “Pe vremea mea…” sau “Tinerii din ziua de azi…”. Iar tinerii nu se lasa deloc mai prejos, si aduc afirmatii de genul :”Te cauta moartea pe acasa si tu te plimbi cu autobuzul". Asemenea cazuri intalnesc zilnic, si nici o data nu se ajunge la o intelegere. Sau un alt exemplu ar fi : Vestimentatia! Da, 9 din 10 ad
ulti nu pot intelege cum tinerele de azi
poarta
fust
e scurte si bluze transparente sau cum nu pot iesi din case nefardate. Dar, nici baietii nu scapa; gelul de par, blugii “pana in pamant” si cerceii fiind niste lucruri inutile, in opinia lor.


IMAGINILE SPUN TOT:

Astazi


Altadata:


Copiii de altadata erau mai naivi, citeau mult- aceasta era sursa cunoasterii, munceau mult, se multumeau cu putin si nu le lipsea respectul.Astazi, parintii isi fac foarte putin timp pentru copii- considera ca daca le-au asigurat conditii materiale, rolul lor s-a sfarsit. Unii copii ai zilelor noastre sunt adevarate victime- stau singuri in casa - cat de grea este singuratatea, privesc un ecran rece si se lasa sedusi de emisiuni fara valoare,sunt lipsiti de afectiune, nu au cu cine socializa, nu se bucura de caldura parinteasca, pentru ca parintii nu au timp pentru ei. Sa nu ne miram de faptul ca multi se ratacesc, ca aleg teribilismul pentru a atrage atentia in mod tragic. Parintii ne socotesc comoara cea mai de pret, in goana lor pentru inavutire.

Desenele de astazi/de altdata

Cea mai grozava inventive sunt desenele animate. De cand exista ele, copilariile sunt mai fericite si oamenii mari sunt mai mult timp copii. Inainte de '89 "desene" insemnau pe romaneste Miaunel si Balanel, Mihaela si Azorel, Oaca si Boaca, Robotel si Creionel, care ne invatau cum sa trecem strada. Dupa revolutie ni s-a deschis o minunata lume noua, cu 20 (!) de minute seara de la 7.30, cu fantastica Sandy Bel(le) - pentru muzica obsedanta a genericului"capitanul Captain Planet", Pif & Hercule, ratonii, Aventurierii spatiului, care erau toate departe de a oferi puiului de om vreo ocazie de a sta sa cantareasca cu filosofia de la 11 ani problemele lumii, ale planetei, ale mediului, comportamentul uman, lupta dintre bine si rau.
Moment de referinta este anul 1993 cand dintr-o data toata lumea isi punea cablul. Hello Cartoon Network! Si ceea ce intelegeam noi prin desene animate avea sa se schimbe pentru totdeauna. Cel mai frumos lucru la CN era varietatea, desene din anii '70, '80 si '90. Spre sfarsitul deceniului ne-am trezit cu desene noi si ciudate precum Dexter's Laboratory, Cow and Chicken, Samurai Jack. Astazi avem Cartoon Network, Minimax si Jetix (o schimbare in bine am putea spune), dar parca nu prea mai avem la ce sa ne uitam. Anime-urile ne-au invadat undele : Naruto, Inuyasha si Dragonball Z.


Deosebirile dintre acestea pot continua, dar cum am mai spus si sus "imaginile spun totul" , vom face compatie cu imagini si cateva video-uri intre aceste 2 generatii.


Aparatul de fotografiat:






Evolutia: